-
1 mea culpa
mea culpa excl mea culpa!, it's my fault![meakylpa] nom masculin invariable2. (figuré)ils ont fait leur mea culpa they acknowledged responsibility, they admitted it was their fault————————[meakylpa] interjectionmea culpa! c'est moi le responsable it's my fault!, I'm to blame! -
2 mea culpa
mea culpa avv. e s.m. (lat.) (relig.) mea culpa: dire, recitare il mea culpa, to repent of (o to own up to) one's fault // a questo punto puoi solo dire mea culpa, at this point all you can do is own up to your faults. -
3 mea culpa
m.mea culpa.entonó el mea culpa he acknowledged he had made a mistake* * *= mea culpa.Ex. Mea culpa and apologies to any that were offended.* * *= mea culpa.Ex: Mea culpa and apologies to any that were offended.
* * *¿quién me escondió el libro? — mea culpa who's hidden my book? — guilty o ( hum) mea culpaentonar el mea culpa to admit one's guilt* * *mea culpa nmmea culpa;¿quién ha apagado la luz? – mea culpa who switched the light off? – mea culpa;entono el mea culpa mea culpa, I acknowledge I have made a mistake -
4 mea culpa
sm inv ['mɛa'kulpa] -
5 mea-culpa
meakylpa nm inv -
6 Mea culpa
-
7 mea culpa sm inv
['mɛa'kulpa] -
8 a face mea culpa
to put / to stand in a white sheet. -
9 Non est mea culpa
-
10 culpa
culpa, ae, f. [kindr. in root with scelus; cf. Sanscr. skhal-, errare], crime, fault, blame, failure, defect (as a state worthy of punishment; on the contr. delictum, peccatum, etc., as punishable acts; diff. from scelus, which implies an intentional injury of others; but culpa includes in it an error in judgment).I.Prop.A.In gen. (very freq. in every period and species of composition):B.delictum suum Suamque ut culpam expetere in mortalem sinat,
Plaut. Am. 1, 2, 33; cf.:non C. Rabirium culpa delicti, non invidia vitae... in discrimen capitis vocaverunt,
Cic. Rab. Perd. 1, 2:in hoc uno genere omnis inesse culpas istius maximas avaritiae, majestatis, dementiae, libidinis, crudelitatis,
id. Verr. 2, 5, 17, § 42:et culpam in facto, non scelus esse meo,
Ov. Tr. 4, 1, 24 et saep.:quicquid hujus factum'st culpa, non factum'st mea,
Ter. Eun. 5, 6, 10:is quidem In culpā non est,
to blame, in fault, id. Hec. 4, 4, 78; cf. id. ib. 3, 1, 19:praesidio ad eorum, qui in culpā essent, timorem uti,
Cic. Fam. 15, 2, 7:malo Tironis verecundiam in culpā esse, quam inliberalitatem Curii,
id. Att. 8, 6, 3; id. Planc. 4, 10; cf.:ut jam sit in iis culpa, qui, etc.,
id. Fam. 1, 9, 13:tua culpa nonnulla est,
you are somewhat to blame, not without fault, id. ib. 3, 8, 6:sed haec mea culpa est,
id. Brut. 35, 133:ne penes ipsos culpa esset cladis,
Liv. 5, 36, 10:penes Aetolos culpam belli esse,
id. 35, 33, 3; Sen. Ben. 7, 18, 2; Plin. Ep. 10, 30 (39), 2:culpa, quae te est penes, Ter. hec. 4, 1, 20: culpa abest ab aliquo,
Quint. 11, 1, 64:aliquem extra culpam belli esse judicare,
Liv. 8, 19, 10:in mutum confers culpam,
Plaut. Truc. 4, 3, 55:conferre in aliquem,
Ter. Eun. 2, 3, 96; Caes. B. G. 4, 27; Cic. Sen. 5, 14 al.; cf.:culpam transferre in aliquem,
Ter. And. 2, 3, 5; Cic. Att. 15, 28; id. Font. 8, 18:suam quisque culpam auctores ad negotia transferunt,
Sall. J. 1, 4:contrahere culpam,
Cic. Att. 11, 24, 1:culpam non modo derivare in aliquem, sed communicare cum altero,
id. Verr. 2, 2, 20, § 49:in culpā ponere aliquem,
id. Clu. 45, 127:indecorant bene nata (pectora) culpae,
Hor. C. 4, 4, 36; 4, 15, 11:seraque fata, Quae manent culpas etiam sub Orco,
id. ib. 3, 11, 29; App. Dogm. Plat. 2, p. 28, 5; Arn. 1, p. 27.—In partic.1.The crime of unchastity, a faux pas (cf. crimen, II. A. 2.), Ov. M. 2, 37 et saep.; Verg. A. 4, 19; 4, 172; Hor. C. 3, 27, 38; 3, 6, 17; Tac. A. 3, 24 et saep.—2.Mostly in jurid. Lat., the fault of remissness, neglect, Dig. 17, 2, 72; 18, 1, 68; 42, 5, 8, § 3:II.nec sum facturus (rem) vitio culpāve minorem,
Hor. S. 2, 6, 6.—Meton., any thing mischievous or injurious, mischief:B.continuo culpam (sc. ovem aegram) ferro compesce,
Verg. G. 3, 468:sedula (i. e. meretrix),
Prop. 4 (5), 5, 20.—Of things, a fault, defect:operum et laudes et culpae,
Vitr. 3, 1, 4. -
11 culpa
culpa ae, f [SCARP-], a fault, error, blame, guilt, failure, defect: delicti: omnes culpae istius avaritiae, maiestatis, crudelitatis: quicquid huius factumst culpā, T.: In culpā est, to blame, T.: non est ista mea culpa, sed temporum: qui in eādem culpā sint, share: in quo est tua culpa nonnulla, you are not without fault: a culpā vacuus, S.: conscia culpae, O.: ne penes ipsos culpa esset cladis, L.: culpa, quae te est penes, T.: extra culpam esse: eius rei culpam in multitudinem coniecerunt, Cs.: suam culpam ad negotia transferre, S.: in culpā ponere aliquem: Si mora pro culpā est, O.: tua aetas emovit culpas, H.: fata, quae manent culpas, H.—Person.: ludus erat culpā potare magistrā (i. e. a game in which the loser must drink), H.: Culpam Poena premit comes, H.—Poet.: Huic uni succumbere culpae, temptation, V.— Unchastity: Virginum, H.: hoc praetexit nomine culpam, V.—Remissness, neglect: rem facere culpā minorem, H.—The mischievous thing, mischief: continuo culpam (sc. ovem aegram) ferro compesce, V.* * *fault/blame/responsibility (w/GEN); crime (esp. against chastity); negligence; offense; error; (sense of) guilt; fault/defect (moral/other); sickness/injury -
12 Mea maxima culpa
-
13 golpe de pecho
• mea culpa -
14 přiznání chyby
-
15 az én vétkem
mea culpa -
16 моя вина, моя величайшая вина
Универсальный русско-английский словарь > моя вина, моя величайшая вина
-
17 моя вина
1) Latin: mea culpa -
18 entonar
v.1 to sing.El panadero entonó una canción The baker sang a song.2 to pick up.esta sopa te entonará this soup will do you the world of good3 to sing in tune.4 to tone up, to revitalize, to invigorate.El ejercicio entonó mi cuerpo Exercise toned up my body.* * *2 (organismo) to tone up3 (colores) to match1 MÚSICA to intone2 (colores) to match1 (engreírse) to give oneself airs, be conceited* * *1. VT1) (Mús) [+ canción] to intone, sing; [afinando] to sing in tune; [+ voz] to modulate; [+ nota] to give, set; [+ órgano] to blow2) [+ alabanzas] to sound3) (Med) to tone up4) (Arte, Fot) to tone5) (=vigorizar) to liven up, enliven, invigorate2. VI1) (Mús) (=cantar) to intone frm, sing; (=cantar afinadamente) to be in tune ( con with)2) [colores] to match3.See:* * *1.verbo transitivo2.entonar vi1) (Mús) to sing in tune2) color/estilo3.entonarse v pron (fam) to get tipsy o (BrE) merry (colloq)* * *= intone.Ex. Also in 1876 the concept of the librarian as educator, frequently intoned in recent decades, began to take shape.* * *1.verbo transitivo2.entonar vi1) (Mús) to sing in tune2) color/estilo3.entonarse v pron (fam) to get tipsy o (BrE) merry (colloq)* * *= intone.Ex: Also in 1876 the concept of the librarian as educator, frequently intoned in recent decades, began to take shape.
* * *entonar [A1 ]vtA ( Mús)1 ‹canción/himno› to intone, sing2 ‹voz› to modulate3 ‹nota› to sing, giveB ‹músculos› to tone upC (reanimar) to perk … up■ entonarviA ( Mús) to sing in tuneB «color/estilo»: entonar CON algo; to go well WITH sth* * *
entonar ( conjugate entonar) verbo transitivo
1 ‹ canción› to intone, sing;
‹ voz› to modulate;
‹ nota› to sing, give
2 ( animar) [café/sopa] ‹ persona› to perk … up
verbo intransitivo (Mús) to sing in tune
entonar
I verbo transitivo
1 Mús to sing
2 Med to tone up
II verbo intransitivo
1 Mús to sing in tune
2 (combinar) to go [con, with]
' entonar' also found in these entries:
English:
intone
* * *♦ vt1. [cantar] [canción, himno] to sing;[nota musical] to give; [plegaria] to sing, to sound;entonar el mea culpa to admit one's responsibility, to cry mea culpa2. [tonificar] [persona] to perk up;[músculos] to tone up;esta sopa te entonará this soup will perk you up♦ vi1. [al cantar] to sing in tune* * *I v/t1 intone, sing2 fig famperk upII v/i sing in tune* * *entonar vi: to be in tuneentonar vt1) : to intone2) : to tone up -
19 извинение
1) General subject: apology, excusal, excuse, extenuation, justification, palliation (обиды, вины), pardon, regret2) Jocular: mea culpa3) Law: amende honorable, informed plea, plea -
20 по моей вине
General subject: mea culpa
См. также в других словарях:
mea-culpa — [ meakylpa ] n. m. inv. • 1560; mot lat. « par ma faute » ♦ Loc. Faire son mea culpa : avouer sa faute, s en repentir. ● mea culpa nom masculin invariable (mots latins tirés du Confiteor, signifiant par ma faute) Aveu de la faute commise ; coup… … Encyclopédie Universelle
mea culpa — ⇒MEA( )CULPA, (MEA CULPA, MEA CULPA) subst. masc. inv. [Dans le rituel catholique de la confession, ou p. allus. à ce rituel] Aveu contrit d une faute que l on a commise, d une erreur que l on a faite. Des humilités de Tartufe, des mea culpa, des … Encyclopédie Universelle
Mea Culpa — Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom … Wikipédia en Français
Mea culpa — (lateinisch meine Schuld) sind Worte aus dem Schuldbekenntnis Confiteor (Ich bekenne…), das seit dem 11. Jahrhundert in der katholischen Kirche gesprochen wird: „Confiteor … quia peccavi nimis cogitatione, verbo, opere et omissione: mea culpa,… … Deutsch Wikipedia
Mea culpa — (рус. моя вина), mea maxima culpa (рус. моя величайшая вина) формула покаяния и исповеди в религиозном обряде католиков с XI века. Этимология Выражение происходит от первой фразы покаянной молитвы Confiteor, которая читается в Римско… … Википедия
mea culpa — Loc. lat. que significa literalmente ‘por mi culpa’. Se usa como fórmula para reconocer una culpa o error: «En la actualidad, mea culpa, sigo sin toga y muceta profesorales» (Laín Descargo [Esp. 1976]). Como locución nominal masculina,… … Diccionario panhispánico de dudas
mea culpa — mea cụl|pa (es ist) meine Schuld, ich bin schuldig [lat., „durch meine Schuld“] * * * mea cụl|pa [lat.]: [durch] meine Schuld; ich bin schuldig (Ausruf im Confiteor). * * * Mea culpa Das am Beginn der katholischen Messe stehende so genannte… … Universal-Lexikon
Mea culpa — puede referirse a: Mea culpa, una locución latina. Mea culpa, un programa de televisión chileno conducido por Carlos Pinto. Esta página de desambiguación cataloga artículos relacionados con el mismo título. Si llegaste … Wikipedia Español
mea culpa — (Loc. lat.); literalmente, por mi culpa ). expr. Culpa mía. U. m. c. loc. sust. m. Entonará un mea culpa público … Diccionario de la lengua española
mea culpa — {{hw}}{{mea culpa}}{{/hw}}locuz. s. m. inv. 1 (relig.) Formula del Confiteor con cui il fedele ammette la propria colpa. 2 (est.) Ammissione delle proprie colpe: recitare il mea culpa … Enciclopedia di italiano
mea culpa — лат. (мэа кульпа) мой грех, моя вина; по моей вине. Толковый словарь иностранных слов Л. П. Крысина. М: Русский язык, 1998 … Словарь иностранных слов русского языка